Sunday, May 25, 2014

Framantari...



Dupa cum am spus si aici, am inceput acest blog pentru a avea un loc in care ma pot exprima liber si deschis. Atunci cand simti ca ceva te apasa, dar nu poti da glas acelori lucruri, e recomandabil sa le asezi pe hartie (in cazul de fata, ecran). Astazi, as vrea sa va vorbesc despre cateva framantari care au inceput acum 5 ani, cand am ramas insarcinata cu Elena. As vrea sa stiu daca si voi, cele care sunteti mame, ati avut sau aveti astfel de "probleme".

In 2008, viata mea era perfecta! Urma sa facem nunta in octombrie, din punct de vedere financiar stateam foarte bine, aveam un job ok, ieseam cu prietenii, mergeam la munte, la mare, in excursii in afara tarii. Si ce ne-am zis noi: hai sa ne mutam langa Bucuresti, sa ne facem casa: aer curat, fara aglomeratie, poluare, 4 pereti la bloc. Parintii ne-au ajutat, ne-am apucat de treaba. In 2009, am ramas insarcinata cu Elena. Ne-am dorit-o foarte mult si este o binecuvantare. Insa, totul s-a schimbat. Fiind la 40 de km de Bucuresti si avand un copil cu mici probleme (reflux gastroesofagian) care urla cat era ziua de lunga, m-am simtit abandonata. Stateam singura cu ea toata ziua (sotul era la serviciu si nici cand era acasa nu se implica prea mult) si uneori simteam ca-mi pierd mintile. A fost cea mai grea perioada din viata mea!

In timpul sarcinii m-am ingrasat foarte mult si nici pana in ziua de azi nu am scapat de toate kilogramele in plus. Acum, Elena implineste 4 ani si este o dulceata de copil. O iubesc atat de mult, incat, de fiecare data cand vreau sa fac ceva pentru mine, ma loveste un sentiment ingrozitor de vinovatie. Simt ca ar trebui sa-mi petrec cu ea fiecare minut liber pe care-l am. Si acest sentiment de vinovatie da nastere unor frustrari. Ceea ce nu e ok nici pentru mine, nici pentru ea. Tocmai de-asta m-am hotarat sa recastig controlul pe care l-am pierdut acum 5 ani. Stiu ca puterea se afla in mine, trebuie doar sa o caut!

Daca aveti sfaturi, pareri, va invit sa le scrieti fara menajamente!

Cu drag,
Georgiana

8 comments:

Unknown said...

Eu nu sunt mama,din punctul asta de vedere nu pot sa-ti dau nici un sfat.Insa te inteleg perfect si respect curajul tau de a scrie atat de deschis despre ce te framanta.Sper sa gasesti indrumarea de care ai nevoie!

Ella said...

Nu sunt mama, deact adoptiva a doi pisici. ;)) Dar sincer cred ca te framnti pentru ceva ce nu poti schimba si pentru ceva pe care orice om il face. Adica cred ca si mama a avut uneori ganduri nu tocmai roz cand faceam prostii, dar suntem oameni gresim, iubim, nu suntem perfecti.Felicitari pentru realizari, felicita-te si tu si fii multumita ca ai atat de multe. :)

ilda76 said...

S-o luam pe rand:

Sa va traiasca fetita, sa aiba parte de sanatate, de noroc, de iubire si sa faca in viata ceea ce ii aduce implinire! La multi ani, Elena!

Iti spun asa: cand va fi mare Elena, nu va fi bucuroasa sa stie ca tu ai renuntat la tine pentru ea! Un copil e cu atat mai fericit cu cat mama sa e fericita! Daca petreci fiecare clipa cu ea, nu ii vei da aripi pentru a-si construi independenta! Timpul pe care nu il petreci cu Elena si il dedici altor activitati va fi compensat de acel quality time pe care i-l aloci! Din experienta mea de viata iti spun, nu e doar psihologie: mama mea nu a fost fericita; eu am simtit asta toata copilaria mea, o resimt si acum, ca adult (desi sunt o femeie implinita, norocoasa si fericita)!

Sper sa te ajute gandurile si parerile mele!

Te imbratisez, Georgiana!
Ilda
Lavender Thoughts

P.S. E dulcica tare tinuta ta! Si ai slabit mult - nu te chinui pe tine insati!!! Esti subtire in partea superioara a corpului, ai talie, asa e constructia ta - cu forme voluptoase in jumatatea inferioara!

coco said...

te inteleg, desi sunt bunicuta! incerc sa petrec timpul pe care l-am pierdut cu copilul meu pe care-l vad in nepotica acum :)

Mihaela Pojogu said...

Stiu ca multi bloggeri considera nepotrivit sa vorbesti despre probleme, ca pe oameni nu-I intereseaza ... si totusi cum ne explicam ca urmarim filme si citim carti cu subiecte nu tocmai roz, mai exista si empatie si rezolvare sau eliberare prin astfel de articole... de/despre viata!

Greutatea vietii "pricinuita" de un copil probabil e una dintre cele mai placute, din experienta cu mama, experienta cresterii unui copil, ca si Felicia/Ilda, iti zic sa te bucuri si de tine, revenirea la kilogramele din trecut poate nu va mai fi posibila in caz ca ti s-a schimbat constitutia dupa nastere, de grasime scapi in timp. Rabdare, putere si bucurie de viata iti doresc!
Elenei multi ani fericiti!
pupici

Corporatista said...

Va multumesc tuturor pentru comentarii. Stiu ca unele persoane considera ca nu e ok sa aduci in discutie chestii personale, dar eu zic "de ce nu?". Eu nu vreau sa par ceva ce nu sunt, sa fie totul perfect pe blog, cand in viata reala nu e. Asa ca voi continua sa scriu despre ce ma ingrijoreaza si stiu ca sinceritatea mea va fi apreciata!

ZADIN said...

Frământările tale sunt legitime şi dacă nu le-ai/le-am avea ar fi un pic suspect.
Eu cred că acest frământări ne determină cumva să ţinem garda sus şi să încercăm permament să le oferim mai multă afecţiune, mai mult timp, mai mult din orice.
Pe de altă parte cred că avem nevoie şi noi, ca şi indivizi să ne împlinim prin toate formele prin care putem, una din acestea fiind cariera.
Desigur că ar fi frumos să stăm acasă cu copiii, dar ce faci atunci când ei ajung să fie mari? Poate dacă eram în SUA răspunsul ar fi fost... ok încep o carieră, pentru că sigur voi ajunge ceva... cum suntem în România... şansele să mai facem ceva din punct de vedere al carierei sunt nule.
Asta-i viaţa... nu le putem avea pe toate şi din păcate şi eu ajung să realizez asta, acum la vârsta de 30 de ani.
Asta nu înseamnă că nu ne putem dori să le avem pe toate. :D

Alice in vintageland said...

Nu sunt mama dar ma gandesc adesea cum o sa fiu cand o sa am un copil si cred ca inteleg prin ce treci. Este usor sa te pierzi pe tine cand ai o alta fiinta de care sa ai grija si cu toate ca sunt sigura ca ai o gramada de bucurii de la copil cred ca uneori este si greu. Sa iti traiasca fetita, sa fie fericita si bucuroasa toata viata!
Pop Culture&Fashion Magic